Povestea fetitei care isi pierde copilaria in negura unui razboi pe care nu il intelege ti se furiseaza in suflet unde se transforma in tristete si se depune in fiecare ungher din tine. Cu totii am auzit de cosmarul trait de evrei in lagare dar vazut prin ochii unei copile pare si mai abominabil . Ce au fost capabili sa faca oamenii semenilor lor incalca orice regula umanitara, religioasa sau sociala.
Fiecare fraza taie adanc in speranta unui final fericit, fericit fiind sinonim cu supravietuirea. Dar cartea demonstreaza si capacitatea rasei umane de a ridica capul sus si a trece prin camera de gazare, foamete , suferinta fizica si sufleteasca dusa dincolo de limita suportabilitatii si de a pastra speranta pentru un nou rasarit.
Totul se traieste in prezent pentru ca doar prezentul exista. Oricate torturi au suportat, au reusit sa pastreze intr-un ungher al sufletului speranta iar in inima o farama de empatie si iubire pentru semenii lor rasfranta in momentele in care parea ca soarele nici nu mai rasare, nici nu mai apune.
Este o carte care pare ca zugraveste un peisaj apocaliptic dar din pacate este doar o farama din ceea ce au trait. A fost un cosmar care a durat ani de zile si a ingenunchiat milioane de oameni iar autorul reuseste cu gratie sa iti picteze, asemenea unui maestru al pensului, imaginile pe panza constientului fiecaruia. Da, a fost real. Da, trebuie sa stim si sa nu uitam ca adevaratul razboi a fost purtat si in alte colturi ale pamantului nu numai in transee.