Cartea Mironei este prima carte pe care am citit-o din opera autoarei Cella Serghi. Recunosc că la început am simțit că înaintez printr-o ceață de evenimente și personaje dar totul se luminează și treptat am început să dau pagină după pagină cu nerăbdare chiar și atunci când pleoapele îmi picau grele de somn.
Cartea este subiectivă, uneori cu greu faci diferența dintre narator și personajul principal. Mi-a plăcut foarte mult cum prezintă legăturile familiare bolnăvicioase, raportarea gangrenoasă la regulile societății, marginalizarea gândirii avangardiste dar și ilustrarea unei iubiri interzise de dogmele contemporane. Am descoperit Romania modelată, schimbată, distrusă de cel de-al doilea război mondial, am văzut în imaginația hrănită de înșiruirea de cuvinte cum atrocitățile războiului au marcat gândirea, viața și dorințele românilor.
Finalul, dezvăluirea secretului căutat încă de la începutul romanului este maiestos. Este o poveste în poveste ce la rândul ei zugrăvește mentalitatea clasei superioare românești până în intimitățile ei realizând o paralelă temporală a societății și evoluția ei.
Cu siguranță o să mai savurez și alte opere ale acestei minunate scriitoare.