Ce mi-a plăcut la acest roman generos ca număr de pagini este că implică cititorul în evenimentele labirintice prezentate. Deși acțiunea se petrece în mare parte pe tărâm francez prezintă și cadre rupte din peisajul românesc cu care oricare din noi ne identificăm. La început recunosc că am fost un pic amețită de succesiunea de capitole cu personaje și evenimente complet diferite dar modul în care se leagă apoi între ele este lin și plăcut.
Întrebarea care te însoțește pe tot parcursul cărții este ce fel de cititor, om ești de tip pantof sau de tip umbrelă? Eu le asociez cu introvertit/ extrovertit sau dominant/supus.Îmi place că este zugravită lumea interioară a artiștilor, cadrul de desfășurare a pieselor de teatru, perioade lungi din viața personajelor și modul lor de evoluție ca persoane.
Este o carte realistă, cu sentimente ce țâșnesc printre cuvinte împletite cu fantezia ce însoțește întrebările profunde ale omenirii. Cartea este ca un puzzle cu piesele împrăștiate pe care cititorul le așează frumos până formează imaginea de final.