Categorie: Beletristică
Editura: POLIROM
Număr pagini: 190
” Dar, odată smuls răspunsul la întrebarea asta, din ea ieșeau, ca dintr-o adevărată matrioșkă alte întrebări: cum de ai putut fi tu fericită cînd alții erau nefericiți? Ce ai făcut tu pentru fericirea altora? Cîți oameni fericiți ar fi trebuit să fie în jurul tău ca să ai și tu dreptul să fii fericită?”
” Nu era întotdeauna ușor cu rația la benzină, dar ne descurcam. Numai cine nu voia nu se descurca. Apoi a fost vremea nasoală, cînd, pentru economie, o duminică aveau voie să circule mașinile cu număr cu soț, iar o săptămână cele fără soț.”
” – Dar cele șapte minuni ale comunismului le știți care-s?
– Nuuu! se strigă în cor.
-Unu: în România toată lumea are serviciu. Doi: deși toată lumea are serviciu, nimeni nu muncește. Trei: deși nimeni nu muncește, planul se face peste 100%. Patru: deși planul se face peste 100%, magazinele sînt goale. Cinci: deși magazinele sunt goale, toată lumea are ce mânca. Șase: deși toată lumea are ce mînca, nimeni nu e mulțumit. Șapte: deși nimeni nu e mulțumit, toată lumea aplaudă.”
– Nuuu! se strigă în cor.
-Unu: în România toată lumea are serviciu. Doi: deși toată lumea are serviciu, nimeni nu muncește. Trei: deși nimeni nu muncește, planul se face peste 100%. Patru: deși planul se face peste 100%, magazinele sînt goale. Cinci: deși magazinele sunt goale, toată lumea are ce mânca. Șase: deși toată lumea are ce mînca, nimeni nu e mulțumit. Șapte: deși nimeni nu e mulțumit, toată lumea aplaudă.”
Aveam doi ani când a picat regimul comunist așa că amintiri proprii nu am. Părerile celor care formați și crescuți de comunism sunt împărțite, dacă nu, chiar opuse așa că nu am reușit să am o părere formată. Cele mai multe păreri sunt negative. Toată lumea se plânge de cozile infernale, de lipsa alimentelor, de frica cu care trăiau și cum PCR se putea traduce prin pile, cunoștințe, relații. De ele aveai nevoie pentru orice. Așa că românii au învățat ca o mână se spală pe alta. Îmi dai pâine, îți dau lapte.
Cartea o prezintă pe Emilia la 10 ani după picarea regimului, ea fiind una din acele persoane care încă plâng comunismul. Prezentându-ne viața ei înțelegem și de ce. În antiteză sunt prezentate și alte personaje care au evoluat în democrație și își fac cruce când aud de nostalgie după regimul comunist. De ce unii s-au adaptat și alții nu? De ce unora le-a fost mult mai bine în democrație și altora în comunism? Cum a fost viața unei persoane intelectuale în comunism? Dar a unei persoane din mediul rural? Cum a fost primul televizor color?
Răspunsuri sunt pentru toate întrebările și mult mai multe.
Autorul zugrăvește cu ușurință detaliile unor vieți, ițele unui regim împletind umorul cu o umbră de amărăciune.
Autorul zugrăvește cu ușurință detaliile unor vieți, ițele unui regim împletind umorul cu o umbră de amărăciune.
Este o carte ușor de citit, amuzantă, un pic sarcastică, un pic ironică, în concluzie o plăcere literară!
Category: Carti