Categorie: Crimă, Mister, Polițist, Thriller
Editura: LITERA
Număr pagini: 633
” Purtase hainele potrivite și spusese lucrurile cuvenite, dar nimeni nu observase micile sale eforturi, disperate, și dorința de a fi normal se preschimbase în dispreț față de persoanele de vârsta sa. În zilele astea, cei mai mulți dintre copii pur și simplu îl dezgustau. Lista lor de probleme era nesfârșită. Muci, coșuri, cruste, negi, păduchi, eczeme. Copiii erau niște rezervoare mici și neajutorate de infecții, care n-aveau motiv să existe, în afară de a fi răutăcioși. Nu înțelesese cu adevărat cruzimea copiilor decât după ce a crescut. Spre deosebire de bunătate, care trebuia să fie învățată, hrănită și dezvoltată, răul exista firesc din naștere și devenea din ce în ce mai iscusit odată cu trecerea anilor.”
Victimă fără chip este a doua carte din seria Fabian Risk pe care am citit-o și s-a ridicat la nivelul setat deja de ” Al nouălea mormânt”.
Același Fabian Risk părăsește Stockholmul împreună cu familia sa și se mută în orașul natal împins de lucrurile care s-au terminat prost în cazul anterior. În același timp vrea să profite de vacanța de șase săptămâni pentru a se dedica familiei însă criminalii nu au vacanță așa ca nici nu își despachetează bine lucrurile că este rugat să își spună părerea despre o crimă violentă petrecută în orașul natal.
Victima este un coleg de liceu al lui Risk. Apoi urmează încă un coleg și tot așa până își dau seama ca o sa fie un șir de victime până când o să se bifeze un X pe fețele tuturor colegilor din albumul clasei.
Deci criminalul este un fost elev care își vânează colegii. Dar și Risk a fost în clasa luată în vizorul de criminal. Risk este suspect sau următoarea victimă?
Cartea este plină de răsturnări de situație, te ține cu sufletul la gură și este scrisă în același stil ușor și alert cu care ne-a învățat autorul.
Îmi place momentul când fac legătura între titlul cărții și deznodământ pentru că titlul nu este pus aleatoriu ci cuprinde în el esența cărții și pentru că victima nu are chip greu am putut lăsa cartea din mână până nu i-am aflat povestea.