Categorie: Literatura română, Beletristică
Editură: NEMIRA
Număr de pagini: 303
.
” – Azi, rochia albă nu mai reprezintă simbolul castității ca pe vremea lu bunica, e doar o ținută tradițională de nuntă, un soi de uniformă, după cum, la înmormântări, oamenii se îmbracă în negru!”
.
” – Tânjesc după fericire, dar teama de nefericire e mult mai mare. Infinit mai puternică.”
.
” Bătrâni și neajutorați se aflau destui, dar vezi – și aici intervenea una din ciudățeniile logicii omenești – , ăștia erau pe deasupra și intelectuali, ceea ce amplifica major compasiunea. Amănuntul în sine sfâșia inimile de parcă suferința ăstora, a titraților, ar fi apăsat mai greu.”
.
” În general, oamenii simt nevoia să amplifice evenimentele fericite, să le dubleze într-un fel efectul, făcând ca mai multe momente de același fel să coincidă.”
.
” Poze clasice, în care toți elevii au aer de orfani sau idioți, iar dascălul, vrând cu tot dinadinsul să pară serios ți impozant, seamănă cu imortalizații de pe pietrele tombale.”
.
” Pentru el, până și primăvara are coșuri pe față.”
.
” Cine își închipuie că munca, așa cum le convine comuniștilor să susțină pentru a nu le lăsa oamenilor timp să gândească, constituie țelul și bucuria supremă a vieții e un masochist imbecil…”
.
” Hoțul priceput, afirmă un proverb, întâi se închină și după – aia se duce la furat.”
.
Nu am întâlnit până acum o cartea a Rodicăi Ojog – Brașoveanu care să nu mă facă să râd sau care să nu îmi placă la nebunie și cea de față nu este excepție.
M-a amuzat titlul teribil, se pare că este o frază care transcende timpul.
Cartea este formată din 17 povestiri scurte în care sunt prezentate evenimente, bărbați dar și femei cu principii de viață îndoielnice. Ironia subtilă este prezentă ca întotdeauna. Cartea seamănă ca structură cu Grasă și proastă de aceeași autoare.
Cartea este formată din 17 povestiri scurte în care sunt prezentate evenimente, bărbați dar și femei cu principii de viață îndoielnice. Ironia subtilă este prezentă ca întotdeauna. Cartea seamănă ca structură cu Grasă și proastă de aceeași autoare.
O funcționară care își cheltuie tot ce a adunat pentru a trăi un weekend cu un bărbat ales în urma unui anunț la ziar doar pentru că își dorea să simtă măcar o dată în viață cum este să trăiești pe picior mare, o femeie sătulă să aștepte moartea unchiului pentru a-i moșteni averea îi provoacă moartea pentru a realiza că nu avea ce să primească așa că anii petrecuți slugărindu-l fuseseră în zadar, descoperirea unui criminal în funcție de clătitele comandate, cum o faptă măruntă te poate converti în zână bună, și mai ales de ce bărbații sunt niște porci.
Toate mi-au plăcut, sunt antrenante, nu poți lăsa cartea jos din mână până nu citești finalul care este mereu surprinzător.
Apreciez proza scurtă pentru că dintre toate formele de scris mi se pare cea mai grea. Să surprinzi o avalanșă de evenimente în câteva pagini fără a da impresia ca sari peste lucruri majore este un talent minunat de care ar trebui să ne bucurăm.
Category: Carti