Pământ american de Jeanine Cummins

Categorie: Ficțiune

.
Editura: LITERA

.
Număr pagini: 514

” Ori de câte ori cineva îi aruncă o privire și se uită apoi la ecranul telefonului, câte o doză strașnică de adrenalină îi face corpul să freamăte. O simte mai ales în stomac și în încheieturi. Stă aproape de zid, cu rucsacul la picioare, omaginându-și că așa nu bate la ochi. E singurul beneficiu al calității de migrant, al acestui camuflaj complet: sunt aproape invizibili.”

”Lydia știe de caravanele de dezrădăcinați care vin din Guatemala și Honduras în felul superficial în care conștientizează problemele grave oamenii înstăriți, cu vieți stabile.”

” Pentru o mamă, oricum, chestiunea e fără obiect. Supraviețuirea ei ține de instinct mai degrabă decât de dorință.”

” Și trenul nu prinde cu adevărat viteză până ce nu s-au suit cu toții, e aproape ca și cum mecanicul s-ar gândi la siguranța migranților.”

” Speranța nu poate supraviețui otrăvii dovezilor recente: lumea e un loc oribil.”

Cartea asta m-a cutremurat. M-a ținut cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină. Deși cartea este o ficțiune ea oglindește o mică parte din realitatea multor oameni a căror singură vină este că s-au născut pe un teritoriu măcinat de violență.

Lydia, îndrăgostită de cărți are o librărie în Acapulco, un soț jurnalist și un băiețel, Luca, care la doar opt ani copilăria îi este frântă. Acapulco este un loc măcinat de violența cartelurilor, crimele au devenit obișnuită, turiști nu mai vizitează un loc care altădată părea un colț de rai. Populația orașului este îngrozită de cartelul care pune stăpânire pe oraș. Javier, șeful cartelului intră în librăria Lydiei și cei doi devin prieteni, uniți de iubirea pentru cărți. Când îi află identitatea Lydia este îngrozită, nu poate asocia omul care îi citește poezii compuse de el în mica ei librărie cu cel care comandă decapitarea pe străzile orașului. Sebastian, soțul Lydiei, un jurnalist curajos care face publice acțiunile cartelului ajunge în vizorul lor.

Viața lor se schimbă când la petrecerea unei nepoate toată familia îi este omorâtă. Șaisprezece persoane. Scapă doar Lydia și Luca dar știe că trebuie să fugă pentru că Javier nu o să îi lase în viață. Ei au fost doar o eroare a execuției. Lăsându- și soțul mort în curte, sora, nepoata, mama și restul familiei Lydia, cu un bagaj improvizat, fuge cu Luca. Se hotărăște să ajungă în America, unde are un unchi. Dar până acolo este drum lung, trebuie să rămână anonimi într-un ținut în care tentaculele cartelului sunt peste tot. Pentru a ajunge pe pământ american trebuie să treacă ilegal de zidurile construite la graniță, dar până la graniță este drum lung. Cu cartelul pe urmele lor Lydia și Luca aleg să călătorească cu La Bestia, un tren marfar care merge până la granița cu America. Trebuie să sară din mers în tren, apoi să urce pe acoperișul vagoanelor și să călătorească așa cât pot de mult. Pe drum se pot lovi de carteluri, pot fi jefuiți, omorâți, femeile violate pe lângă pericolul pe care îl reprezintă roțile trenului. Iar ei se lovesc de multe nenorociri.
Am căutat pe net și când am aflat că La bestia există, că este folosită ca mijloc de transport, când am văzut oamenii cățărați pe vagoane cu sutele mi s-a făcut stomacul ghem.

Când pare că lasă cartelul în urmă realizează că sunt chiar în spatele ei așa că Lydia trebuie să fugă, să fugă mereu. Ajungând la graniță găsește o călăuză care îi poate trece granița prin deșert, un traseu periculos care își ia dreptul în vieți omenești.

Cartea este ca un carusel din care nu poți coborî decât după ce termini și ultima pagină. Mi-a plăcut mult povestea, baza reală din spatele ei, zugrăvirea unei realități străine de noi, conturarea personajelor, scoaterea la suprafață a umanității lor în momentele în care te aștepți mai puțin dar și ororile de care oamenii sunt capabili fără să clipească.

Romanul este o împletire de putere, frică, iubire și speranță. Sunt sigură că nu o să îl puteți lăsa din mână.