Categorie: Crimă, Mister, Polițist
Editură: LITERA
Număr de pagini: 598
” Atunci când iubitul ei, Hampus, a întrebat-o dacă s-a gândit vreodată să-și mărească sânii, reacția lui Irene Lilja a fost un hohot de râs. Imediat după aceea s-a burzuluit și a zbierat la el că e atât de superficial și de șovin. Pentru Irene, asta era încă o dovadă a faptului că inegalitatea dintre sexe le silea pe femei să le facă pe plac bărbaților.”
” Locul în care ești în cea mai mare primejdie de a fo atacat este, în mod destul de ironic, acela în care te simți cel mai la adăpost. La tine acasă.
Acasă este locul în care un om este cel mai vulnerabil și mai singur, și se poate întâmpla aproape orice fără să observe nimeni. Spre deosebire de ceea ce cred cei mai mulți oameni, vecinii sunt rareori de ajutor. În cazurile în care zgomotele violenței și abuzului răzbat prin pereți, vecinul tipic preferă să pună zăvorul și să tragă draperiile, nu să sune la ușă ca să vadă dacă e vreo problemă.”
” El voia să-i spună că volumul de lacrimi pe care îl avem este constant, așa că lacrimile care îi curgeau ei acum n-ar fi putut să-i vină înainte. S-o ajute să înțeleagă cât de important este în continuare speranța și că ea este acolo, că vrei sau nu.”
” De când se știa, Sonja nu-i înțelesese pe oamenii care se temeau de moarte. Întotdeauna o privise ca pe sfârșitul firesc și inevitabil al unei vieți care, cu un pic de noroc, ar fi alcătuită în primul rând din raze de lumină. Dar acum, că se afla la poarta morții, era absolut îngrozită. Era departe de a fi cât se poate de pregătită. Mai rămâneau atât de multe de făcut. Toate acele lucruri pe care le amânase și la care închisese ochii. Tot ce gândise, dar nu pusese în cuvinte, așteptând momentul potrivit.
Și acum, dintr-odată, era prea târziu.”
” Pumnul a lovit-o cu atâta putere, încât totul a dispărut timp de câteva secunde. Din păcate, a revenit la timp ca ea să simtă durerea următoarei lovituri. Nu-și dorea decât să amorțească și să se topească în întuneric. Departe de râsul lor și de frig. Departe de durere și să se transforme cât mai repede cu putință într-un morman de caren inconștientă. Un sac de box fără nervi care să funcționeze.”
” Pocnitura de-abia s-a auzit. A fost ca o bufnitură surdă, îndepărtată, undeva, adânc, între coastele sale. Ca și cum inima tocmai îi bătuse pentru ultima oară.”
Întotdeauna mi-e greu să scriu despre cărțile lui Ahnhem pentru că ele sunt construite ca un labirint. Fiecare pagină te aduce mai aproape de adevăr, fiecare cuvânt este o piesă din marele puzzle care este cartea lui. Punctul culminant, cel în care ochii îți fug peste cuvinte să afli mai repede deznodământul este mereu în ultimele pagini.
Fiind tot o carte din seria Fabian Risk îl regăsim pe detectiv. Căsnicia lui tot în ape tulburi este, băiatul care este deja adolescent are sechele rămase de la evenimentele ultimei cărți iar Matilda, fetița, a crescut și are deja 13 ani.
Întâlnim și restul personajelor ca Astrid care se lupta cu alcool după ce divorțează și Dunja care este retrogradată.
Acțiunea debutează cu Astrid care mahmură se urcă la volan și începe să urmărească o mașină care îi rupsese oglinda mașinii. Mașina plonjează în apă și după autopsie află că șoferul era mort de câteva luni și congelat. Avalanșa de întrebări nu are răspunsuri. Cine conducea atunci mașina? Cine este cel mort?
Fiecare detaliu duce la și mai multe întrebări. Pas cu pas descoperă o mulțime de cadavre, persoane cu o situație financiară foarte bună, de a căror dispariție nu știa nimeni pentru că după ce erau omorâți li se lua identitatea până când reușeau să le sustragă toți banii.
Ajung să aibă suspectul chiar în arest dar le scapă și așa află că sunt două persoane, nu una.
În paralel se desfășoară povestea Dunjei care își depășește atribuțiile și investighează o serie de crime în care victimele sunt persoane fără adăpost. Crimele sunt comise de adolescenți care le filmează și se distrează pe seama faptelor lor oribile. Din grupul criminalilor adolescenți face parte fata de care se îndrăgostește băiatul lui Risk. Dunja este îndepărtată din anchetă și concediată din cauza lui Kim, cel care își promisese să îi distrugă cariera.
După multe evenimente află că cei care fură identitatea persoanelor bogate pentru ca apoi să îi ucidă sunt gemeni iar povestea lor este groaznică. Sunt copii unei servitoare și a contelui care află de existența lor târziu. Au trăit în afara societății, nu au mers la școală, pur și simplu nu au existat social. Tatăl, renumit pentru caracterul lui crud, i-a abuzat emoțional, psihic și i-a obligat să aibă relații sexuale între ei. Când au ajuns la maturitate gemenii și-au omorât tatăl și pe cei doi copii recunoscuți apoi au început să fure identități pentru a obține banii necesari să cumpere conacul în care trăiseră.
De la aflarea identităților lor și până la capturarea lor este cale lungă. Finalul îl găsește pe Fabian Risk aducând-o în propria casă pe femei pentru a o preda fratelui geamăn care îi ține soția, fiica și prietena acesteia ostatice. Deznodământul îl aduce fiul lui Risk care are o armă. Poveste complicată cum a obținut-o.
Ahh și soția lui Risk îl înșală cu cel care, crede ea, este un nume important în lumea artei, dar care de fapt este suspectul.
Matilda este împușcată, Astrid ajunge într-un congelator.
Cărțile lui Ahnhem sunt ca un carusel. Cum ai deschis cartea ști că nu te oprești decât la ultima pagină. Stilul este curat, ușor de citit, extrem de alert și foarte vizual. Reușește să te facă să vizualizezi totul foarte bine deși predomină acțiunea.
Ma declar fan, dar mare fan, cel mai mare fan al scriitorului.