Toți vrem să fim iubiți. Toți știm ce vrem dar puțini știm ce avem nevoie. Avem o idee fixă despre iubire însă iubirea nu este ceva ce primești de la celălalt ci un sentiment care îți aparține în totalitate, celălalt doar îl oglindește. Dacă tu nu te iubești pe tine, cum poți recunoaște iubire? Dacă nu îți cunoști și accepți toate colțurile întunecate cum poți primi iubirea cu tot cu tăișurile ei?
Toți așteptăm să fim salvați prin iubire însă nimeni nu îți poate umple golul dintre coaste. Poate să îți ofere cineva iubirea dar nu o să o recunoști dacă nu o ai deja în tine.
Dezbracă-te de tot și de toate, privește în față durerea, rănile, tristețea, visurile pierdute și întinde mâna viitorului. Curăță durerea cu acceptarea de sine, îndepărtează tristețea prin respect și iubește-ți fiecare curbură a sufletului.
Vulnerabilitatea este puterea vindecării, o plasă care atrage autenticitatea și eliberarea. Învață să te iubești pe tine înainte de a iubi pe cineva pentru că altfel tot ce o să simți o să fie doar o palidă imagine a iubirii autentice.
Ești scluptorul propriei vieți, scutură-te de praf și începe să conturezi persoana care este prinsă în interior de frici, dogme și false direcții ce promit fericirea absolută. Doar tu poți defini iubirea, doar tu o poți construi, o poți croi și o poți îmbrăca lăsând în spate iluzia unui dar primit de la altcineva. Nu aștepta iubirea, trăiește-o.
Mă întreb tot mai des ce este iubirea și mă cuprinde un dor de tot ce nu am trăi. Privesc cerul și mă gândesc că poate, într-o zi, o să simt că apusul este totuși doar răsăritul văzut de la spate.