Categorie: Eseisitică, Literatura română
Editură: CURTEA VECHE
Număr de pagini: 190
„ Începusem să înțeleg că sunt condamnat să fiu băiatul tatălui meu și nepotul bunicului meu și să le port, până la capăt, ca pe o povară, biografia. Biografie ciumată politic.”
„ Un vifor aproape însângerat agită porți care nu mai stau nici închise, nici deschise. Civilizații de plastic colorat cu prost gust se prăbușesc în tomberoane sau, cel mai adesea, lângă tomberoane. Purtate de resurse lăuntrice nefolosite, prin dreptul vitrinelor cu lumini împușcate, se plimbă grupuri compacte de milițieni, securiști și gărzi patriotice.”
Vinovat de iubire prezintă povestea a doi bărbați ce ajung să își contopească la un moment dat trăirile. Doctorul Ionescu își practică meseria într-un sanatoriu pe lângă Brașov, loc unde se refugiază după ce familia îi moare în cutremurul din 1977.
Acolo îl primește ca și pacient pe actorul Andrei Ionescu a cărui problemă este vinovăția față de femeile pe care le-a iubit. Ca și terapie este aleasă somnoterapia ce presupune ca pacientul să doarmă timp de un an. Actorul îi lasă medicului un jurnal în care îi povestește toate iubirile lui pornind din adolescență când își trăiește prima relație intimă într-un chioșc de ziare până la maturitate.
Doctorul ajunge să se identifice cu povestea actorului și uneori e greu să îți dai seama cui îi aparțin amintirile. Punctul culminant al acțiunii este în preajma Crăciunului când medicul își trezește pacientul după un an și când izbucnește revoluția în România. Pacientul ajunge călăul medicului considerând că i-a furat amintirile și împreună cu restul pacienților decid să „ îl condamne la înghețare”. Revoluția ajunsese și la ei. Pe certificatul de deces este trecută ca și cauză „vinovat de iubire”.
Romanul este simplu, uneori confuz prin suprapunerea personajelor și prezintă starea României dinainte de revoluție. Amintirile pacientului sunt formate din descrieri ale intimităților trăite cu femeile din viața lui dar și a introspecției personale. A fost interesant să citesc proză scrisă de Adrian Păunescu pentru că sunt îndrăgostită de poeziile lui.