Categorie: Dezvoltare personală
Editură: CURTEA VECHE PUBLISHING
Număr de pagini: 208
„ Limbajele prin care vă exprimați iubirea tu și partenerul sau partenera ta de viață pot fi tot atât de diferite precum chineza de engleză. Oricât de tare te-ai strădui să-ți exprimi iubirea în engleză, dacă partenerul nu pricepe decât chineza, nu veți reuși niciodată să vă arătați unul altuia că vă iubiți.”
Tot vrem să iubim și să fim iubiți. Perioada de început a unei relații, care poate ține până la doi ani, pare desprinsă din povești. Suntem mereu pe aceeași lungime de undă, vedem viața prin același filtru, ne dorim aceleași lucruri, fericirea are același izvor și suntem aproape perfecți unul pentru celălalt. Dar în momentul când îndrăgosteala dispare apar fricțiunile realității. Comunicarea este fragmentată, iubirea pică în plan secund și înstrăinarea urcă pe podium. De ce oare? Și mai ales, ce putem face?
Gary Chapman ne oferă câteva răspunsuri. Fiecare avem un rezervor emoțional, afectiv. Pentru ca o relație să funcționeze fiecare partener trebuie să umple rezervorul afectiv al celuilalt. Pare un lucru simplu însă nu este așa. Suntem mulți prea diferiți ca un lucru să funcționeze pentru toți. Unei femei îi place să primească flori, alteia să îi speli vasele. Unui bărbat îi place un cadou scump de ziua lui, altuia să îl însoțești la o plimbare. Cum descoperi ce îi place partenerului? Cum găsești calea prin care îi poți arăta partenerului ceea ce simți printr-un mod pe care el îl înțelege? În primul începi prin a accepta că nu știi. Intimitatea ne oferă falsa iluzie că ne cunoaștem partenerul și că știm ce are nevoie.
Iubirea este combustibilul nostru în viață. Tânjim după ea din momentul în care deschidem ochii prima dată. Uneori învățăm ce este iubirea într-un mod sănătos, alteori creștem cu un handicap din punct de vedere emoțional și social.
„ Psihologii au ajuns la concluzia că nevoia de afecțiune este o nevoie umană primară. Iubirea ne dă curaj să escaladăm munți, să traversăm mări și oceane, să înfruntăm nisipurile deșertului și să îndurăm chinuri de neimaginat. Fără iubire, munții devin de neescaladat, mările și deșerturile, de netrecut, iar chinurile, nesfârșite.”
Autorul ne prezintă cinci limbaje primare ale iubirii: declarațiile, timpul, darurile, serviciile și contactul fizic.
Declarațiile reprezintă modul în care îți arăți iubirea prin cuvinte. Este o cale cu un impact puternic. Îți poți complimenta partenera sau o poți încuraja atunci când are nevoie. Tonul pe care sunt rostite aceste declarații este acea subtilitate care face diferența. Aceeași frază poate avea conotații diferite în funcție de modul în care este exprimată. Toți ne dorim să fim admirați. Văzându-ne puși pe un piedestal de partenerul nostru avem puterea de a escalada muntele și a ajunge acolo.
Prin timpul petrecut în doi se înțeleg a vă oferi unul altuia atenția totală. Este vorba mai mult de calitatea timpului și nu de cantitate. Poți petrece cu partenerul o zi întreagă în care să nu te conectezi absolut deloc cu el. Unul se uită la televizor, altul udă plantele. Două universuri paralele. Pe când 15 minute în care îți vezi cu adevărat partenerul și te conectezi cu el te pot umple afectiv. Timpul petrecut împreună înseamnă de fapt atenția pe care i-o acorzi partenerului. Fiecare ne dorim ca pentru partenerul nostru să fim actorul principal al scenei. Și simțim asta prin atenția pe care o primim.
„ Într-o relație, trebuie să-ți asculți partenerul și să te arăți înțelegător față de gândurile, sentimentele și dorințele lui. E bine să dai sfaturi, însă numai atunci când ți se cer și niciodată cu un aer protector. Cei mai mulți dintre noi nu știu să asculte. Ne pricepem mult mai bine să vorbim și să gândim.”
Darurile reprezintă un alt limbaj al iubirii. Nu contează darul în sine ci mai mult gestul. Cadoul primit vine cu sentimentul că persoana respectivă și-a consumat din timp, energie și resurse pentru tine. Darul devine modul prin care persoana respectivă și-a concretizat gândul care te încapsula pe tine. Darurile sunt simboluri ale iubirii. Cel mai mare dar pe care îl poți face partenerei este prezența ta. Generozitatea stă la baza tuturor limbajelor de iubire.
„ Trupul tău devine simbolul iubirii tale. În absența acestui simbol, iubirea dispare, se stinge.”
Al patrulea limbaj al iubirii sunt serviciile. Acestea reprezintă lucrurile pe care partenerul vrea să le faci pentru el. Acestea includ gătitul, spălarea mașinii, dusul gunoiului, schimbatul scutecului la copil etc. Ele presupun grijă, atenție, planificare, efort și toate acestea îl fac să devină un limbaj la iubirii. În cazul acestui limbaj intervine foarte mult ceea ce am văzut în copilărie pentru că asta o să facem mai târziu. O să urmăm tendința patriarhatului lăsându-ne partenera împovărată de aceste servicii. Este cu atât mai rău cu cât acesta este limbajul ei de iubire.
„ Având în vedere schimbările sociale din ultimii 30 de ani, femeia și bărbatul nu mai au, în societatea actuală, roluri bine definite. Totuși acest lucru nu înseamnă că am scăpat de orice urmă de prejudecăți. Dimpotrivă, numărul acestora s-a multiplicat. Înainte de apariția televiziunii, ideea oamenilor despre ceea ce trebuia să facă o soție sau un soț ținea, în primul rând, de modelul părintesc. Odată cu dezvoltarea televiziunii și cu proliferarea familiilor monoparentale, au apărut influențe din afara căminului. Indiferent de părerea ta despre rolul bărbatului sau al femeii, s-ar putea ca partenerul să perceapă aceste lucruri diferit. Trebuie să fii dispus să examinezi și să renunți la prejudecăți, pentru a-ți exprima mai bine iubirea față de celălalt. Nu uita, prejudecățile nu-ți folosesc la nimic! În schimb, dacă satisfaci nevoile afective ale partenerului, vei avea o mulțime de avantaje.”
Ultimul limbaj al iubirii este contactul fizic și include îmbrățișările, ținutul de mână, săruturile și raportul sexual. Contactul fizic poate consolida sau distruge o relație.
„ Fiecare parte din mine se regăsește în trupul meu. Mângâie-mi trupul și mă mângâi pe mine. Când te distanțezi de fizicul meu, te distanțezi, automat, și de sentimentele mele.”
În primul rând fiecare trebuie să își descopere propriul limbaj de iubire. Întotdeauna există unul primar și unul sau mai multe în plan secundar. Uneori este greu să identifici limbajul primar și atunci căile prin care îl poți afla sunt diferite. Din ceea ce face sau spune partenerul tău ce te doare cel mai tare? Ce l-ai rugat cel mai mult pe partener? Cum îți exprimi tu iubirea față de el? Ceea ce te doare poate reprezenta un gol pe care partenerul nu știe cum să îl umple. Ceea ce îl rogi este ceea ce ai nevoie să primești. Ceea ce oferi poate fi ceea ce îți dorești să primești. Fiecare trebuie să învețe care este limbajul lui de iubire apoi să-l comunice și partenerului.
Copii au de asemenea limbajul lor de iubire. Acest limbaj este o particularitate cu care venim pe această lume și nu este ceva ce este moștenit sau insuflat prin mediul familial sau social.
„ Nevoia de iubire nu este unica noastră nevoie afectivă. Psihologii au constatat că printre nevoile fundamentale ale omului se află cea de securitate, cea de respect de sine și cea de însemnătate. Iubirea le influențează pe toate acestea.
Dacă mă simt iubit de către partener, mă relaxez, pentru că știu că iubitul meu n-o să-mi facă niciun rău. Mă simt în siguranță în prezența lui.
Respectul de sine este alimentat de iubirea partenerului. La urma urmei, faptul că mă iubește înseamnă că merit să fiu iubit.
Nevoia de însemnătate este forța afectivă care ne ghidează comportamentul. Viața este mânată de dorința de reușită. Vrem ca viața noastră să conteze pentru cineva.”
Sunt câteva aspecte din carte cu care nu am rezonat. Ideea că rezervorul afectiv trebuie umplut de altă persoană sună a dependență. Mai degrabă cred că fiecare trebuie să aibă rezervorul plin iar partenerul să fie cel care îl ține la nivelul acela și nu îl scade. O frază care mi-a rămas în cap este că iubirea este o alegere. Pur și simplu alegi să iubești persoana respectivă. Pentru mine asta sună ca o alegere mentală iar noi nu suntem doar mental. Din contră, de multe ori ne zbatem între ceea ce mintea ne spune și ceea ce simțim. Și, in the end, ceea ce simțim câștigă tot timpul. Ultimul lucru cu care nu am fost de acord este că aceasta este un fel de soluție magică, cea care repară relații aduse în pragul prăbușirii. Cred ca descoperirea limbajelor este un pas în plus în înțelegerea partenerului însă nu cred în soluții miraculoase. Fiecare avem un bagaj pe umeri pe care îl vărsăm în mijlocul relației și câteodată relația devine atât de dureroasă încât singurul limbaj pe care îl poți descoperii și care te poate ajuta este ascultarea de sine și să urmezi ce îți spune vocea aia care îți răsună în cap când pui capul pe pernă. Indiferent de ce îți spune, în spatele alegerilor pe care te pune să le faci, zace un boboc de fericire pe care îl poți uda și crește. Și nu toți vrem să fim fericiți?