În weekend m-am scos la cafea și prăjitură. Zâmbind m-am uitat la cei care treceau pe stradă fie încruntați, fie zâmbind. Eu cu starea mea de bine. Eu cu mine. Atât. Singură dar nu însingurată. Eu, bucurându-mă de mine. Și greu mi-a fost până să ajung aici. Mi se părea ciudat să ies singură, cred că sentimentul care mă copleșea era rușinea. Aveam în mine inoculată ideea că pentru a merge la o cafea, la teatru sau într-o vacanță trebuie să ai un partener de orice natură. Aveam senzația că o să fiu percepută negativ de cei din jur, privită cu părere de rău ca și cum nimeni nu vrea să mă scoată la o cafea. Ca și cum nu sunt dorită de nimeni. Și toți tânjim după atenție, iubire. După ce mi-am dizolvat convingerile astea negative, aberante și semi dependente am înțeles de unde simțeam presiunea, rușinea, i-am văzut rădăcina. De la cei din jur, de la prieteni, familie până la societate în general. „ Păi și cum să te duci singură, dar nu ți-e greu?”, „ Lasă că poate îți găsești pe cineva și nu mergi singură.”, „ Singurătatea e grea.” etc sunt o parte din ceea ce aud frecvent. Singurătatea nu este grea. Este libertate. Este ruptura de orice dependență și startul unei relații sănătoase cu mine. Pentru prima dată nu am goluri pe care să mi le umple nimeni, nu caut pe nimeni din nevoie, din necesitate, din durere și disperare. Pentru prima dată stau cu mine din plăcere. Am fost în relații, cunosc și fericirea și nefericirea din ele. Sunt singură și este o alegere. Nu înțeleg presiunea asta de a avea un partener, o relație, o căsnicie de parcă ele sunt garanția fericirii. Da, ele sunt paravanul în spatele căruia te poți ascunde de tine foarte ușor. Și nu înțeleg de ce o femeie singură este văzută atât de negativ. Suntem evoluați din atâtea puncte de vedere dar esența este la fel de tulbure. O femeie singură nu este întrebată dacă este fericită, ce visuri are și dacă zâmbește ci i se spune că ceasul ticăie, că ovarele îmbătrânesc, să se grăbească că la bătrânețe nu o să fie nimeni să îi aducă un pahar de apă. Bătrânețea este sinonimă cu deshidratarea, asta am înțeles. Dar pentru mine cafeaua are același gust, de o destinație nouă mă bucur la fel. Le împăturesc pe toate și le bag în sertarul cu lucruri pentru sufletul meu. A fost gol prea mult timp. Libertatea de a exista neînlănțuită are ceva aparte, un miros nou cu care o să îmi îmbrac pielea toată viața. Poate o să am alături pe cineva care și-a descoperit esența. Sau poate nu. Nu știu și nici nu vreau să știu. Știu că prăjitura a fost bună, cafeaua excelentă și soarele mi-a zâmbit un pic. I-am zâmbit înapoi.