Am negociat cu eternitatea
În nopțile când numărăm părțile lipsă din mine
Să îmi picure un pic de trăire în privire.
Eu în schimb îi dau timp
Și păstrez pentru mine doar o viață,
În care să simt și când lipsesc din mine
Când uit să mă locuiesc
Sau când sunt prea multă
Și mă revărs.
Mi-a zâmbit tăcută,
cu tristețe,
cu dor,
Emoția mea îi amintea
De un gol.
Ce folos să nu existe un calendar
Sau măcar un ceas în viața ta
Când zilelor le lipsește oricum
Viața.
Category: Poezii