Month: September 2022

Relația mea cu religia este nedefinită și cu multe semne de întrebare. În copilăria mea, sufocată de o viață mult prea grea pentru o femeie de douăzeci și un pic de ani, mama s-a refugiat în biserică într-un mod fanatic și total nesănătos pe care mi l-a predat cu rigla în mână. Am fost copilul…

Marea mă dezbracă până la suflet, cuvintele mi se dizolvă în scoici și miros a liniște. Acasă mi-e un val ce mă tot căuta. L-am auzit când tălpile mi-au atins pentru prima dată pământul. Un ochi plutea și îmi scria versuri despre un soare căzut în mare. Îl căutam cu degetele, cu plămânii, cu tine….

Nefericirea se construiește în doi. Azi ți-o pasez tie, mâine mi-o pui în paharul cu vin la cină. Dacă nu o țin în geantă tot timpul uit de ea. Și pentru câteva ore bine, hai, minute mai mult clipe, Uit că sunt nefericită deși te văd pe tine nefericit. Și așa, uitându-mă tine cât de…

Îmi este greu să fiu blândă cu mine. Crescută cu povara perfecțiunii am mereu senzația că nu fac suficient, că pot mai bine, că pot mai mult, că trebuie mai mult. Și așa ajung la epuizare, mai ales psihică, emoțională, genul care nu trece oricât dorm. Trecută printr-un burnout ca la carte recunosc semnele, simt…

Hai să despicăm firul în noi. Tu îmi pui degetele în răni Și eu îți pun în ochi cioburi de mine. Să ne rănim unul pe altul, să sângerăm până ne amestecăm și minusurile, și culorile, și colțurile. Nu mai știm cine pe cine sau de ce sau când a început hemoragia asta de noi….