M-a întrebat o prietenă dacă sunt fericită. I-am răspuns că nu. Trăiesc într-o stare de liniște la care am visat mult timp și am momente de fericire. Apoi am dezbătut subiectul ăsta pentru că îmi pare că societatea ne inoculează o idee distorsionată despre fericire.
Fericirea nu este o stare în care trăiești mereu. Nu este un punct, o linie de final la care ajungi și rămâi acolo. O viață împlinită și trăită nu înseamnă o stare continuă de fericire. Fericirea este o emoție. Nefericirea este tot o emoție. Le simțim pe toate așa cum vin.
Fericirea nu vine din extraordinar, din momentele care ies din normal. Nu trebuie să se întâmple ceva extraordinar ca să simțim fericire. Ea ne este la îndemână mereu.
Sunt fericită când îmi beau cafea acasă într-o zi liberă, când citesc cu mâța lângă mine după o zi grea de muncă, când îmi cumpăr flori, când îmi văd părinții, când e soare afară sau când vorbesc cu o prietenă.
Sunt nefericită când amân lucruri care îmi aduc plăcere, când mi-e dor, când după multă muncă nu îmi ies lucrurile așa cum îmi doresc.
Viața e ca un șir de mărgele colorate. Îl purtăm și ne bucurăm de toate culorile lui. Lipsa fericirii vine și din ideea că ni se cuvin atât de multe și fericiți suntem doar când adăugăm ceva notabil vieții noastre cotidiene. De parcă viața vine cu un pachet standard și noi suntem obligați să îl creștem, altfel nu suntem persoane valoroase, apreciate, fericite.
Nu trebuie să fim fericiți așa cum des aud. Trebuie să trăim, să ne bucurăm de fiecare lucru simplu, să îl simțim în fiecare celulă cu recunoștință. Superficialitatea și graba nu au ce căuta într-o viață și așa scurtă și imprevizibilă. Nu trebuie să rămânem fără apă caldă o lună ca să o apreciem apoi. Este un proces prin care înveți să te bucuri de tot și ține de a trăi în prezent, de a simți fiecare clipă. Fericirea este în lucrurile mici, celor cărora nu le acordăm atenție pentru că suntem presați de țeluri, dorințe, de viitor. Este trist să ne uităm în urmă și să realizăm că am fost fericiți, dar nu am știut cum arată fericirea. Ne lovim tot mai des de ideea de romantizare a vieții și sper să nu mai fie pentru nimeni ceva străin, o idee la care te uiți fără să știi de unde să o apuci. Să ne acordăm timp să simțim, să apreciem, să ne bucurăm. Fericirea și graba nu împart cafeaua dimineața.
” Fericirea este în noi, niciodată în jurul nostru.” – Mihail Sadoveanu