Și, poate nu trebuie să caut iubirea nicăieri
Poate că am avut-o mereu în palme,
doar am dat împrumut cu lingurița din ea,
până am rămas goală.
Și apoi, am bătut din ușă în ușă
– Îmi poate da cineva iubire? Măcar un pic? Măcar pentru o zi?
Am o prăjitură de suflet! Măcar puțin zahăr vanilat?
Vă dau la schimb o lume întreagă,
vă scriu un vers,
vă țin ușa deschisă.
Vă rog doar să nu stați pe prag,
pe prag stau doar amintirile.
Și în casă miroase a bine și eu sunt aluat,
cresc la căldură, cresc din mine, deși am dat
tot zahărul din mine.
Category: Uncategorized