Comparativ cu anii trecuți, anul acesta am citit mult mai puțin. Îmi amintesc când efectiv aveam lângă canapea, direct pe parchet, un maldăr de cărți noi. Acum terminam o carte iar în secunda următoare întindeam mâna după alta. Nu am rămas cu nimic din ele, nu îmi spun nimic și nu îmi amintesc nicio idee din ele.
Anul acesta am citit mult mai puțin dar am citit cărți care m-au făcut să descopăr profunzimi pe care cred că le căutam de mult timp. Am citit cărți care m-au schimbat, cu emoția cărora am rămas. M-am pierdut în lumea lui Mihail Sebastian, l-am descoperi pe Panait Istrarti, mi s-a făcut pielea de găină simțind pasiunea poeziilor lui Sorescu iar versurile lui Nichita Stănescu mi-au rămas imprimate în suflet.
Anul acesta nu a fost despre cantitate, ci despre calitate. M-am căutat și m-am găsit în cărțile pe care le-am studiat mai mult decât citit. Sunt cărți despre care știu că o să trezească emoție în mine de fiecare dată când privirea o să îmi pice pe ele. Am recitit pasaje, am asimilat fiecare idee și emoție și le-am lăsat să mă trăiască.
De-a lungul timpului, gusturile unui cititor se schimbă, se maturizează dar știu că mereu o să caut poveștile după care nu o să mai fiu niciodată la fel, care îmi ating corzile sufletului și care mă fac să simt. Emoția este o trăire minunată și prin ele, cărțile sunt combustibil pentru viață.