Cel mai greu îmi este când vreau să împart frumosul din viața mea cu tine
Și realizez că, pentru clipa asta, perfectă în singularitatea ei, sunt singurul destinatar.
Las în spate un strat de piele care îți poartă mirosul.
Mă pipăi pe mine cea nouă, cea fără amprente, cea goală și sunt uimită că nu ești,
că exist ca formă dincolo de tine,
că lumea trăiește, iubește și tremură când eu nu mai exist în tine.
Îmi lovesc umerii și sună a gol.
Îmi mușc limba și îmi curgi în gură.
Dorm goală și tu mă imaginezi arzând.
Mă pipăi printre coaste și îmi strângi în palme un plămân.
Vrei să mor sufocată
sau eu vreau să mori legat de mine prin cuvânt.
Știu că te gândești la mine.
Îți simt privirea în stomac.
Nu mă ai, dar cresc în tine.
Category: Uncategorized