Cat de puternică ești! Cât de curajoasă! Lucruri spuse crezând că măgulesc când de cele mai multe ori îți amintesc cum ai devenit puternică. Nu te naști puternică, ci devii. Prin durere, prin munți cărați în spate, prin straturile pe care le pui pe tine ca să supraviețuiești. Nimeni nu vrea să fie puternic mereu. Uneori vrem să fie altcineva puternic pentru noi, să ne conțină altcineva cu toate lucrurile și situațiile care devin prea mult de dus, să ne susțină cu o privire, cu o atingere, cu o frază. A fi puternic, în înțelesul social de azi, nu este motiv de admirație, ci de empatie. Puterea creată din răni, din cicatrici nu este solidă. Cum se deschide o rană, cum te prăbușești. De asta a fi puternic este un constant efort de a susține masca creată și admirată de toți. Pentru că rănile din spatele ei tânjesc după admirație.
Hai să nu mai punem pe un piedestal puterea și împietrirea care vine cu ea ci realul, vulnerabilitatea, trăirea, nevoile, emoțiile care trebuie lăsate să curgă. Ne ascundem în spatele măștii numită putere când în noi trăim anxioși, îndurerați, deșertici. În deșert poți trăi prea puțin. La fel și în durere. Iar masca e un pansament de scurtă durată, de asta avem atâtea.
Cand consideri pe cineva puternic, ia-l în brațe. Are nevoie.