Mereu am fost înconjurată de multe persoane. Am făcut parte dintr-o mare rețea de prieteni, am tins spre legături umane, așa cum facem toți. Însă târziu am realizat cât de superficiale și patologice erau. Pline de judecați, reproșuri, critici. Cred că atunci când tu nu ești bine cu tine nu poți avea relații echilibrate, autentice. Viața m-a scuturat și m-am retras în mine să înțeleg ce nu merge, să fac curățenie deși singurul lucru care mă îngenunchea era senzația că ceva nu era bine. Mintea îmi spunea că totul este perfect. Atunci când am deschis gura și mi-am spus adevărul, am spus ce simt, ce văd, ce îmi place, ce nu și mai ales atunci când am vorbit despre lucrurile dureroase, oribile cu care mă luptam am învățat o lecție importantă. Că prin minune am văzut fețe schimbate, ziduri picate și adevăruri scoase la lumina. Am realizat că toți ne luptăm cu ceva. Fiecare are povestea lui și toți ne ascundem, ne ducem durerile în subsolul conștientului sau în singurătate….
